Pe 19 mai 1536, Turnul Londrei a devenit scena unei tragedii care avea să marcheze istoria Angliei. Anne Boleyn, cea de-a doua soție a regelui Henric al VIII-lea, a fost executată prin decapitare, punând astfel capăt unui capitol scurt, dar tumultuos din viața reginei. În ciuda faptului că a domnit doar trei ani, moartea ei rămâne una dintre cele mai controversate și discutate episoade din perioada Tudorilor. Dar cum au decurs ultimele zile ale reginei care a schimbat fața Angliei?
Anne Boleyn a fost acuzată și găsită vinovată de înaltă trădare pe 15 mai 1536, în urma unui proces desfășurat în sala regelui din Turnul Londrei. Juriul, format din nobili apropiați tronului, a decis soarta reginei, condamnând-o la moarte. Sentința avea să fie executată patru zile mai târziu, în zorii unei zile de primăvară, când Anne avea în jur de 35 de ani. În acele ultime zile, izolată în Turnul Londrei, Anne a avut de înfruntat nu doar spectrul iminent al morții, ci și rușinea publică și trădarea celor pe care îi considera apropiați.
Acuzațiile împotriva reginei au fost de o gravitate extremă, iar natura lor scandaloasă a alimentat curiozitatea și dezgustul publicului. Anne a fost învinuită că a întreținut relații sexuale cu cinci bărbați din anturajul curții, inclusiv cu propriul frate, George Boleyn, Lord Rochford, și cu Sir Henry Norris, unul dintre cei mai apropiați prieteni ai regelui. Mai mult decât atât, acuzațiile au mers dincolo de adulter: se spunea că Anne ar fi conspirat cu acești bărbați pentru a-și asasina soțul, regele Henric al VIII-lea. Procurorii au descris-o ca având un „apetit carnal uriaș” și au susținut că aceste dorințe incontrolabile ar fi motivat comportamentul său.
În ciuda gravității acuzațiilor, procesul a fost departe de a fi corect. Dovezile împotriva reginei erau subțiri și adesea contradictorii. Multe dintre presupusele fapte s-au dovedit a fi imposibile din punct de vedere cronologic, iar martorii erau fie forțați, fie dornici să obțină favoruri din partea regelui. Totuși, verdictul fusese deja decis înainte de începerea procesului. Henric al VIII-lea dorea să pună capăt mariajului cu Anne, o căsnicie care nu îi adusese moștenitorul mult dorit, un fiu. În plus, regele era deja implicat într-o relație cu Jane Seymour, femeia care avea să îi devină a treia soție la scurt timp după execuția lui Anne.
Ultimele zile ale reginei au fost petrecute în rugăciune și reflecție. În mod remarcabil, Anne a păstrat o atitudine demnă până la final, mulțumind regelui pentru că i-a oferit o moarte „blândă” – decapitarea prin intermediul unui spadasin adus special din Franța, considerată o metodă mai rapidă și mai puțin dureroasă decât securea obișnuită. În dimineața execuției, Anne s-a îmbrăcat cu grijă, purtând o rochie gri, o mantie roșie și o coafură simplă, fără bijuterii. Pe esafod, ea a rostit cuvinte pline de curaj și resemnare, lăudând bunătatea regelui și acceptând soarta care i-a fost hărăzită.
Moartea Annei Boleyn a fost mai mult decât sfârșitul tragic al unei regine. Ea a marcat începutul unei epoci de frică și instabilitate, dar și o schimbare semnificativă în politica și religia Angliei. Execuția sa a demonstrat puterea absolută a regelui și limitele fragile ale securității în jurul tronului Tudor. Astăzi, povestea Annei rămâne un simbol al ambiției, trădării și fragilității umane, un memento al faptului că chiar și cei mai puternici pot cădea în dizgrație.
Disclaimer: News Cluj nu are contracte de publicitate cu nici un partid politic sau agenție guvernamentală direct sau sub forma unor campanii de informare. News Cluj consideră că aceste sume nu sunt nimic altceva decât un ajutor mascat care distorsionează piața media.News Cluj acceptă contracte cu partidele politice doar în perioada campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare fiind normală pe perioada alegerilor.
#presacurata
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
