Andreea Răducan dezvăluie cum tatăl ei i-a insuflat dragostea pentru gimnastică: „Educația prin sport era esențială. M-am îndrăgostit de bârnă și de o groapă cu bureți…”

Andreea Răducan a dezvăluit, în paginile revistei VIVA!, că tatăl ei i-a insuflat pasiunea pentru gimnastică, considerând educația prin sport „necesară și potrivită pentru copii”. Îndrăgita gimnastă a povestit și despre prima sa experiență într-o sală de gimnastică, când nu știa nimic despre aparatele unde fetițele se antrenau pentru performanță.

Andreea, mă uit la tine și parcă nu îmi vine să cred că au trecut deja peste 35 de ani de când ai început gimnastica! Cum te simți acum, privind înapoi?

Sursa foto Google

Sincer, nici mie nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul. Faptul că vorbesc adesea despre cariera mea în interviuri sau la întâlniri cu oameni din companii și tineri mă ține conectată cu acele începuturi în sala de gimnastică. Așa că, de multe ori, nici nu simt că au trecut atâția ani de la debutul meu.

Ai început gimnastica de foarte tânără. Cine ți-a descoperit pasiunea și te-a ghidat în primii pași?

Tatăl meu a fost foarte pasionat de sport și a considerat că educația prin sport este esențială pentru copii. Așa că atât eu, cât și fratele meu, Sorin, am practicat sport încă din copilărie, și a fost o decizie foarte bună! La doar 4 ani, în toamna lui 1987, tata m-a dus pentru prima oară la sala de gimnastică din Bârlad. Era o sală mare, plină de aparate necunoscute pentru mine, cu fetițe care alergau și săreau peste tot. Mi-au atras atenția bârna și o groapă cu bureți, care am descoperit mai târziu că era locul unde ne puteam juca după antrenamente, dar care avea rolul de a ne ajuta să învățăm elemente dificile.

Andreea Răducan: „Nu toți putem deveni Nadia Comăneci sau Daniela Silivaș”

Sursa foto Google

Ce le-ai spune fetițelor pasionate de gimnastică din propria ta experiență? Ce înseamnă, cu bune și cu rele, să te dedici gimnasticii de la o vârstă atât de mică?

Mi-ar plăcea ca tot mai multe fete și băieți să aleagă gimnastica, pentru că este un sport complex care dezvoltă abilități esențiale, ajutându-i să facă față mai ușor provocărilor vieții. Cât despre performanță, părinții ar trebui să evite să pună presiune pe copii. Nu toți putem ajunge Nadia Comăneci sau Daniela Silivaș. Întotdeauna subliniez copiilor importanța drumului parcurs pentru a câștiga o medalie, nu doar obținerea ei. Este o călătorie plină de provocări, iar în sport nu există negociere – trebuie să muncești și să performezi pentru a deveni campion. Lecțiile din sport sunt dure, dar îți oferă un echilibru și o înțelegere mai profundă a lucrurilor. Chiar și într-un sport individual ca gimnastica, înveți despre echipă, disciplină, empatie și perseverență. În momentele dificile, pasiunea pentru ceea ce faci, susținerea familiei și devotamentul antrenorului sunt esențiale.

Sursa foto Google