Cu puțin timp înainte de moarte, Ștefania Szabo îi mărturisea unui fost preot că se simte pierdută și că traversează o perioadă profundă de frământări interioare. Mesajele transmise reflectă o stare de confuzie, epuizare emoțională și dorință sinceră de regăsire, semne ale unei lupte personale pe care puțini dintre cei din jur o cunoșteau.
Ștefania Szabo, medic din Buzău, a murit subit la doar 37 de ani, chiar în camera de gardă, locul în care își dedicase mare parte din viață salvării altora. Ieri, familia, prietenii și colegii au condus-o pe ultimul drum, într-o atmosferă apăsătoare, marcată de durere și întrebări fără răspuns. Deși era percepută ca o persoană puternică și dedicată profesiei, ultimele luni din viața sa s-au dovedit a fi extrem de dificile.
Un fost preot, Daniel Bălaș, a făcut publice o parte dintre mesajele primite de la Ștefania Szabo, în care aceasta își exprima suferința profundă și sentimentul că nu mai reușește să-și găsească echilibrul. În confesiunile sale, medicul recunoștea că se află într-un moment de rătăcire sufletească și că are nevoie de sprijin pentru a se regăsi, mărturisind că nu poate parcurge acest drum singură.
🔹 O perioadă apăsătoare, trăită în tăcere.
Ștefania Szabo vorbea despre dorința de a se bucura din nou de viață, de a-și recăpăta liniștea și sensul, însă greutățile acumulate păreau să o copleșească. Deși încerca să găsească o cale de ieșire și să revină pe un făgaș normal, povara problemelor personale și profesionale s-a dovedit, în cele din urmă, prea mare.

Sursa foto Google
Moartea sa a readus în atenția publică presiunea uriașă la care sunt supuși medicii, epuizarea emoțională și lipsa unui sprijin real pentru cei care, deși îngrijesc viețile altora, ajung să-și neglijeze propriile suferințe. Tragedia Ștefaniei Szabo rămâne un semnal dureros despre fragilitatea umană din spatele halatelor albe și despre nevoia de empatie, sprijin și atenție față de sănătatea mintală.