Alexandru Ioan Cuza – Făuritorul României Moderne care a trecut în neființă pe 15 mai 1873.
News Cluj 
Pe 15 mai 1873, în orașul Heidelberg din Germania, se stinge din viață Alexandru Ioan Cuza, la doar 53 de ani, domnitorul care a pus bazele României Moderne și a realizat unirea Principatelor Moldovei și Țării Românești. Născut în 1820, la Bârlad, într-o familie de boieri moldoveni, Cuza și-a început studiile la Iași, iar ulterior și le-a continuat la Paris, la Facultatea de Drept.
Implicat activ în Revoluția de la 1848 din Moldova, Cuza împărtășea idealul unificării tuturor românilor într-un singur stat național. În acest context, pe 5 ianuarie 1859, a fost ales domn al Moldovei, iar doar câteva săptămâni mai târziu, pe 24 ianuarie, a fost ales și domn al Țării Românești. Această dublă alegere a reprezentat momentul fondator al Unirii Principatelor Române, act ce a marcat începutul României moderne
Sursa foto Google
În timpul domniei sale, Cuza a fost un reformator vizionar, promovând o serie de transformări politice, sociale și economice care au pus bazele statului român modern. Printre reformele majore se numără secularizarea averilor mânăstirești, reforma agrară prin care s-au eliberat țăranii de robia feudală, instituirea învățământului primar obligatoriu, și reformele în justiție, cu elaborarea Codului Civil și a Codului Penal. În 1862, sub conducerea sa, unirea politică și administrativă a celor două principate a fost finalizată, iar țara a fost oficial denumită România, cu Bucureștiul drept capitală.
Sursa foto Google
Totuși, în ciuda realizărilor sale, Cuza s-a confruntat cu opoziția puternică a coaliției politice numită „Monstruoasa Coaliție”, care a determinat abdicarea sa forțată pe 11 februarie 1866. După această etapă, domnitorul a plecat în exil, stabilindu-se succesiv la Viena, Paris, Florența și în final Heidelberg, unde a și murit.
Sursa foto Google
Trupul său a fost adus inițial la Ruginoasa, la Biserica Domnească, iar ulterior a fost înmormântat la Biserica Trei Ierarhi din Iași, locul ce păstrează memoria celui care a fost unul dintre cei mai importanți făuritori ai României moderne. Moartea sa rămâne o pagină tristă, dar și o reflectare a complexității timpului său, un simbol al luptelor și sacrificiilor pentru un ideal național ce avea să marcheze istoria României.
