Adrian Despot se confruntă de foarte mulți ani cu o afecțiune dificilă: a mărturisit că este dependent de ea..!?

Adrian Despot se confruntă cu o afecțiune serioasă, cu care luptă de foarte mulți ani și de care, după propriile vorbe, a ajuns într-o anumită măsură dependent.

Invitat la emisiunea „40 de întrebări cu Denise Rifai”, la Kanal D, artistul a vorbit deschis despre boala care îl urmărește încă din adolescență. El a mărturisit că primele simptome ale depresiei au apărut în clasa a IX-a, iar problema s-a agravat odată cu venirea succesului, pe care nu a știut cum să îl gestioneze.

„În acea cameră minusculă eram doar eu, chitara și universul meu. Nu aveam nevoie de faimă, bani sau dorința de a deveni artist; nu urmăream nimic din toate acestea”, a mărturisit Despot.

„Sunt dependent de ea.”

De-a lungul timpului, Adrian Despot a reușit să țină această tulburare parțial sub control, însă nu a putut scăpa complet de ea. Artistul spune că și astăzi continuă să se confrunte cu episoade de depresie.

„Nu m-am documentat despre depresie, pentru că, într-un fel, sunt dependent de ea — efervescența ei mă ajută creativ. În același timp, oricât de multe episoade am depășit și oricât de bun sfătuitor pot fi în privința depășirii ei, îmi dau seama că depresia este ca un vierme de care nu scapi niciodată.”

„Sunt perioade în care depresia stă latentă, dar uneori revine la viață. Și atunci, oricât de mult ai ști despre ea, cum să o eviți sau să o potolești, ea tot apare. Chiar azi dimineață, în timp ce mă plimbam cu cățelul, mă gândeam dacă, uneori, nu cumva eu însumi o provoc, ca să mă simt poate mai special sau mai viu decât sunt în acel moment”, a mărturisit Adrian Despot.

„Am fost la pământ, complet distrus, ani de zile.

Cariera mea a început înainte să-mi doresc cu adevărat să am o carieră. Eram doar un copil care cânta la chitară în cameră. Mama mi-a spus: ‘Vezi că se face o preselecție pentru o nouă emisiune la televizor, Școala Vedetelor, unde participă tineri care cântă.’ Eu am zis: ‘Și?’ Ea a insistat: ‘Du-te și tu, poate treci preselecția.’ M-am dus, am reușit preselecția, apoi a urmat prima zi de filmări. Emisiunea a fost difuzată în decembrie, iar a doua zi eram deja o persoană publică”, a povestit Adrian Despot .

“Eu voiam să îmi fac o trupă, dar nu mi-am droit niciodată să-mi fac o trupă să fim cunoscuți, să rupem gura târgului. Voiam să-mi fac să stau cu alți trei băieți să cântăm într-o cameră, să ne facem mendrele”, a continuat el.

„Ei, și postura asta de persoană publică m-a dat total peste cap pentru că în ’94 aveam 18 ani și nu eram deloc pregătit pentru asta și nici nu mi-o doream. A doua zi toată lumea avea o părere despre mine, toată lumea mă arăta cu degetul pe scenă, aveam concerte cu 40.000-60.000 de oameni. A fost un fenomen în masă „Școala vedetelor” și eu nu înțelegeam ce se întâmplă, de ce sunt oamenii ăia acolo, ce vor de la mine, eu mă urcam pe scenă, făceam playback pe „Cotton Eye Joe” și oamenii țipau, demenți, și eu eram ceva de genul „Ce aveți? Ce-i cu voi?

A fost o perioadă foarte nasoală din punct de vedere mental și emoțional. Am fost la pământ, zob, ani de zile. M-am îngrășat, îmi lăsam părul pe față să nu mă vadă nimeni. Mi-a luat ani de zile, zeci de ani de zile, în care eu, Adrian Despot, a trebuit să învăț să-l accept pe Adrian Despot persoana publică care, pe lângă faptul că era un sociopat de felul lui, avea o timiditate din asta extremă”, își reamintește Despot.