Epopeea hindusă “Mahabharata” descrie arme avansate folosite de zei împotriva oamenilor cu peste 7.000 de ani în urmă. Descrierile arată că atunci s-au folosit arme atomice, chimice și chiar bacteriologice, precum și arme meteorologice. Un exemplu este o armă care a provocat o secetă durată de 12 ani într-o țară dușmană. Un fragment din “Mahabharata” descrie o puternică vimana care a lansat un singur proiectil asupra cetății dușmanilor, rezultând o explozie strălucitoare de zece mii de ori mai puternică decât Soarele. Efectele acesteia sunt similare cu primele bombe cu hidrogen detonate de americani pe atolul Bikini în 1946. Soarele părea să se învârtă în cerc, animalele erau arse, elefanții fugeau înnebuniți, iar apa clocotea. Această armă a distrus mii de case, iar cadavrele celor căzuți s-au topit din cauza căldurii nemaiîntâlnite. Această armă a fost considerată cea mai înspăimântătoare armă de până atunci.
În plus, “Mahabharata” face referire la alte arme sofisticate, cum ar fi arcul lui Indra, care putea distruge orașe întregi, sau arma lui Brahma, care a putut distruge trei orașe simultan. Se pare că aceste arme erau capabile să provoace distrugere în masă și să creeze fenomene meteorologice extreme, cum ar fi furtuni și ploi de foc.
Aceste descrieri ridica întrebări despre posibilitatea ca anticii să fi avut acces la tehnologii avansate mult înainte de vremea noastră. Există speculații că aceste arme ar fi fost create de către extratereștri sau de către o civilizație antica avansată care a dispărut în mod misterios.
Cu toate acestea, există și voci sceptice care cred că aceste descrieri sunt doar mituri și legende exagerate, iar armele descrise în “Mahabharata” nu au existat niciodată. Cu toate acestea, multe dintre descrierile sunt atât de detaliate și precise încât ar putea sugera că exista un anumit grad de adevăr în spatele lor.
În orice caz, “Mahabharata” rămâne o sursă fascinantă de informații despre cultura și mitologia antica indiană și continuă să fie studiată și interpretată în prezent.