A murit Principesa Irina a Greciei și Danemarcei, o viață trăită în discreție și exil.
News Cluj 
Principesa Irina a Greciei și Danemarcei s-a stins din viață la vârsta de 83 de ani, lăsând în urmă o viață marcată de discreție, loialitate față de familie și un destin strâns legat de marile transformări ale monarhiilor europene din secolul XX.
Născută la 11 mai 1942, la Cape Town, în Africa de Sud, Irina a venit pe lume în exil, într-o perioadă în care familia regală a Greciei fusese forțată să părăsească țara din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost a doua fiică a regelui Paul al Greciei și a reginei Frederica, și sora mai mică a regelui Constantin al II-lea, ultimul monarh al Greciei, precum și a reginei Sofia a Spaniei.
Sursa foto Google
Copilăria ei a fost una neobișnuită pentru o principesă, marcată de instabilitate politică, mutări frecvente și adaptare continuă. După revenirea familiei în Grecia, Irina a crescut într-un mediu regal sobru, dar profund influențat de simțul datoriei și de conștiința rolului public. A primit o educație aleasă, vorbind mai multe limbi și fiind atrasă de cultură, muzică și spiritualitate.
Spre deosebire de sora sa Sofia, devenită regină a Spaniei, și de fratele ei Constantin, aflat în centrul vieții politice grecești, Principesa Irina a ales un drum retras. Nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii, preferând o existență discretă, departe de luminile reflectoarelor. După abolirea monarhiei în Grecia, în 1973, și exilul definitiv al familiei regale, Irina a trăit mai ales în Spania, alături de sora sa.
În anii maturității, s-a dedicat reflecției spirituale, scrisului și vieții interioare, fiind cunoscută pentru firea sa sensibilă și rezervată. A publicat volume cu caracter religios și filozofic și a fost apreciată în cercurile apropiate pentru profunzimea gândirii și modestia sa, trăsături rare într-o lume a rangurilor și titlurilor.
Sursa foto Google
Moartea Principesei Irina marchează dispariția unei figuri tăcute, dar semnificative, din istoria caselor regale europene. Deși nu a domnit și nu a căutat niciodată un rol public proeminent, viața ei reflectă drama exilului, sfârșitul unei
