„Nu vreau să fiu perfect, ci prezent” – Radu Vâlcan, despre bucuriile și luptele unui tată de trei băieți..

Radu Vâlcan, sincer despre viața de tată a trei băieți: „Fiecare zi e o provocare, dar îmi place”.

Viața lui Radu Vâlcan s-a schimbat radical de când a devenit tată – și nu o dată, ci de trei ori. Actorul și prezentatorul TV trăiește astăzi într-un univers în care liniștea e o raritate, iar programul personal gravitează în jurul nevoilor și energiilor celor trei băieți pe care îi are împreună cu soția sa, Adela Popescu.

Sursa foto Google

„Fiecare zi e o provocare, dar îmi place. E haos uneori, e oboseală, dar e și un sens pe care nu l-am cunoscut până să fiu tată”, mărturisește Vâlcan într-un interviu recent. Spune că a învățat răbdarea din mers și că, în ciuda haosului domestic, există o bucurie profundă în gesturile simple: o îmbrățișare spontană, un „Te iubesc” șoptit la culcare sau un desen stângaci oferit cu mândrie.

Radu nu se ferește să recunoască și momentele grele: nopțile nedormite, certurile între frați, frustrările de părinte care își dorește să fie mereu calm, dar nu reușește întotdeauna. „Sunt momente în care simt că nu mai pot. Dar apoi apare o scenă care schimbă totul – îi vezi jucându-se împreună, se îmbrățișează fără motiv. Atunci știi că faci ceva bine, chiar dacă nu perfect.”

Vorbind despre echilibrul dintre viața de familie și carieră, recunoaște că nu este ușor: „Timpul pentru mine a devenit un lux. Îl folosesc cu atenție. Dar oricât de obosit aș fi, când vin acasă și intru în lumea lor, simt că ăsta e locul meu.”

Despre rolul de tată al băieților, Vâlcan spune că îl vede ca pe o misiune în care trebuie să construiască, nu să controleze. Îi învață curajul, bunătatea și respectul – dar și să-și exprime emoțiile, un lucru pe care spune că nu l-a învățat ușor nici el.

„Nu vreau să fiu un tată perfect. Vreau să fiu un tată prezent. Unul care greșește, dar care își cere iertare. Care știe să spună ‘Nu știu’, dar care e acolo, lângă ei, mereu.”

Într-o lume grăbită, în care părinții se simt adesea copleșiți și vinovați, sinceritatea lui Radu Vâlcan aduce o notă de autenticitate și liniște: nu e vorba despre perfecțiune, ci despre iubirea de zi cu zi — aceea care se construiește pas cu pas, cu nervi, râsete, eșecuri și regăsiri.