Khara Khoto, Orașul Negru înghițit de nisipuri: Ascensiunea, dispariția și misterul unei civilizații pierdute din inima deșertului Gobi.
News Cluj 
Ascunse printre dunele nesfârșite ale deșertului Gobi, ruinele orașului Khara Khoto – cunoscut și ca „Orașul Negru” – emană o tăcere misterioasă, tulburătoare, ce contrastează profund cu gloria de odinioară. Fondat în anul 1032 de către dinastia tangută Xi Xia, acest oraș fortificat a fost un important nod comercial pe faimosul Drum al Mătăsii, atrăgând caravane, călugări, artizani și negustori din toate colțurile Asiei. Timp de secole, a prosperat ca un centru al schimburilor culturale și economice, ridicându-se ca o oază a civilizației într-un peisaj altfel ostil.
Dar succesul său nu avea să dureze. În secolul al XIV-lea, Khara Khoto a căzut pradă unui sfârșit abrupt și inexplicabil. Unii istorici sugerează că a fost distrus în timpul invaziilor conduse de forțele mongole ale lui Timur, în timp ce alte teorii vorbesc despre tăierea sursei de apă – o strategie brutală care ar fi condamnat orașul la pieire prin sete și abandon. Oricare ar fi fost cauza, Khara Khoto a fost înghițit de deșert, lăsând în urmă doar ziduri prăbușite și o tăcere grea.
Sursa foto Google
Redescoperirea sa, în primele decenii ale secolului XX de către exploratori ruși, a fost un moment de revelație. Sute de manuscrise, în special texte budiste scrise în limba tangută – o limbă pierdută timp de secole – au fost scoase la lumină. Alături de acestea, s-au găsit picturi murale, obiecte de ceramică, textile și instrumente cotidiene, toate păstrate remarcabil de bine de nisipurile uscate ale deșertului. Aceste relicve oferă o fereastră în trecut, vorbind despre o societate avansată, spirituală și conectată la marile curente comerciale și religioase ale vremii.
Sursa foto Google
Astăzi, Khara Khoto rămâne o enigmă – un monument tăcut al efemerității gloriei umane. Vizitatorii care ajung la ruinele sale pot simți încă o prezență fantomatică, un ecou al unei lumi pierdute, care își păstrează secretele în umbra zidurilor prăfuite și a vântului aspru al deșertului.
