February 23, 2024
Get in touch with us
Foto: 1961- Clubul Munictoresc, Alexandru Podar (dreapta) Vs. Marin Olaru (stânga).

*Cronica unui meci de box legendar:
🥊Alexandru PODAR Vs. 🥊 Marin OLARU*

Dragi prieteni, vă propun o mică incursiune, prin cronica unui meci de box legendar…în urmă cu 61 de ani, la Câmpia Turzii, într-o zi de Decembrie, unde avea să aibă loc o înfruntare între boxerii sârmari și cei ai Oțelului Roșu. Poate așa generațiile de astăzi vor înțelege mai bine ce a însemnat boxul și sportul…spiritul, atitudinea și devotamentul sportivilor de la Câmpia Turzii.

,,17 decembrie 1961:
Forfotă mare în fața Clubului Muncitoresc din Câmpia Turzii. Iubitorii boxului stăteau la rând în fața casei de bilete, se împingeau, voiau să ajungă mai repede la ghișeu, să își cumpere bilete de intrare la gala de box ce se desfășura în sala mare a Clubului Muncitoresc între echipele Industria Sârmei Câmpia Turzii și echipa Oțelu Roșu din același oraș. Cei mai mulți dintre cei care își cumpărau bilete de intrare voiau să-l vadă pe Alexandru Podar, întors nu demult acasă. Voiau să-l vadă pentru că în primul meci disputat după ce s-a întors acasă Alexandru Podar și-a spulberat adversarul din echipa de box a Câmpulungului Mușcel. L-a bătut prin KO în repriza a doua. Odată cu biletul de intrare, spectatorii primeau și programul de desfășurare a meciurilor. Al optulea și al nouălea la categoria mijlocie mică (71 kg) se găseau numele celor doi boxeri ai categoriei: Alexandru Podar și Marin Olaru. Se făceau pronosticuri, în care dintre cele trei reprize Alexandru Podar își va face adversarul KO? Niciunul dintre spectatori nu se gândea nici pe departe ca A. Podar va pierde meciul.

Când crainicul galei de box a anunțat că în ring urmează să urce Alexandru Podar, spectatorii din sală au ,,explodat” în aplauze, strigăte de încurajare, fluierături, astea din urmă la adresa adversarului.Meciul a început, și, ca întodeauna, Alexandru Podar s-a năpustit asupra adversarului pentru a-l termina cât mai repede. Dar surpriza a fost destul de mare atât pentru Sandu Podar cât și pentru spectatorii din sală, care au început să se facă liniște, liniște din ce în ce mai mare, pentru că Olaru, boxerul de la Oțelul Roșu, nu s-a intimidat de faima lui Podaru de a-și fi făcut un obicei din terminarea adversarilor în primele două reprize. A stat bine pe picioare, a eschivat la primul atac, apoi a replicat cu directe de stânga-dreapta, obligându-l pe Podaru să bată în retragere, dar asta doar pentru câteva secunde, pentru că Podaru, înfurindu-se și mai tare, și fără a-și pregăti atacul, a mers din nou peste acel Olaru care, calm, gânditor, îl aștepta și-l proptea cu lovituri directe în cap, în bărbie, apoi făcea un pas lateral și Podaru trecea cu loviturile lui de ,,baros” pe lângă el și se oprea în corzile ringului. Olaru, cu o directă de dreaptă, dată cu viteza fulgerului, la trosnit în barbă. Lui Podaru i s-au înmuiat picioarele, s-a clătinat, n-a căzut din prima, dar când a primit a doua lovitură în barbă, s-a prăbușit la podea…dar când a auzit numărătoarea arbitrului, a sărit ca ars, s-a ridicat în picioare și îl întreba pe arbitru ce s-a întâmplat, de ce îl numără?
Arbitru nu s-a oprit să-i dea explicații, a jumătate până la nouă, i-a șters mănușile de șort și a dat din nou comanda ,,box”.
Gongul a bătut, și prima repriză se terminase. Sandu Podaru s-a dus la colțul lui unde maistrul Ștefan Orosz îl aștepta cu buretele îmbibat în apă. L-a stropit cu apă, i-a dat scaunul să se așeze, dar Podaru a refuzat să stea jos. Era nervos, cum el, Alexandru Podar, venit nu de mult de la marea echipa militară CCA (Steaua București), să fie pus la podea, și asta în fața propriilor spectatori? O așa rusine mare pentru el si nu o putea accepta, abia aștepta să se termine acel minut de odihnă care lui, de data aceasta, i se părea prea lung.
Maistrul Orosz, cu vorbe blânde, încearcă să îi spună să țină brațele sus, să gândească și, calm, să dea drumul brațelor. Dar Sandu Podaru nu a luat în seamă îndrumările antrenorului, ba chiar l-a repezit, spunându-i:
-Lasă-mă, domnule, în pace, nu mă tot bate la cap!

Antrenorul, calm, l-a șters pe brațe su pe umeri cu prosopul, și înainte de a bate gongul pentru începerea celei de a doua reprize, i-a băgat proteza de cauciuc în gură ( apărătoarea de dinți).
Gongul a bătut și Podaru a pornit la luptă furios. Oricare boxer s-ar fi înfiorat de furia lui Sandu Podaru, un boxer cu mușchi de oțel, orice boxer, dar nu și Olaru, care stătea calm, gândea cum să atace. Olaru l-a așteptat la mijlocul ringului, a făcut două eschive pentru a scapă de loviturile zdrobitoare date cu ambele brațe de Podaru, apoi a executat un pas înapoi și loviturile lui gândite, directe și precise. Olaru lovea numai pe contra, și atunci loviturile sunt mult mai puternice, Sandu al nostru nu mai gândea, el voia cu tot dinadinsul să își prindă adversarul cu o lovitură, cu un croșeu zdrobitor de stânga, și să-l trimită ,,în lumea viselor” , cum linse spune celor ce sunt numărați și nu reușesc să se ridice de la podea în timpul celor 10 secunde regulamentare.
Olaru cu o lovitura directă de dreapta, de pe picioare, cum se spune loviturii date prin răsucirea trunchiului, și cu un croșeu de stânga, l-a trimis din nou la podea pe Alexandru Podaru. De data aceasta, numai când a ajuns arbitrul cu numărătoarea la 5, Podaru s-a ridicat într-un genunchi, apoi la 8 a luat poziția în gardă, gata să continue. A început din nou lupta, dar se vedea că Sandu Podaru și-a pierdut cumpătul și judecata. Nu se mai apăra cum trebuie, și lua lovituri grele. Gongul a sunat și s-a terminat și a doua repriză în avantajul lui Olaru.
La colț, de data aceasta, Podaru s-a așezat pe scaunul dat de maistrul Orosz. Acesta nu i-a mai dat indicații, la întrebat doar atât:
-Sandule, să nu-ți arunc prosopul dacă te văd în dificultate?
La aceste vorbe, Sandu s-a ridicat ca ars de pe scaun și plin de mânie i-a spus maistrului Orosz:
-Dacă-mi arunci prosopul în ring, să te muți din Câmpia Turzii! Cum te gândești ca eu, Alexandru Podaru, să abandonez? Mai bine mor acolo în ring!
În ring, în repriza a treia, n-a fost doar un singur boxer, cum se spune când celălalt e pe post de sac de antrenament; greu a teriminat Sandu Podaru acea repriza, greu a stat în picioare sub ploaia de lovituri date de adversar. Greu, dar nu a abandonat , așa cum a zis el: ,,Nu mă fac de rusine în fata publicului meu”, și nu s-a făcut de rusine, a primit doar o bătaie ,,ontologică” de care și acum după 61 de ani, povestesc cei din generația de atunci.
După acel meci Sandu Podar a ieșit din vestiar, cu capul plecat, supărat și dezamăgit! Colegilor de box nu le-a venit să creadă că Alexandru Podaru a pierdut. L-au întrebat nedumeriți ce s-a întâmplat, de ce nu vedea, de ce nu se apăra de loviturile adversarului? Sandu nu a răspuns din prima, a stat așa, cu capul plecat, câteva secunde, a dat o lovitură zdravănă cu pumnul în aer, așa ca să-și mai astâmpere ciuda, apoi le-a zis:
-Știți cum a murit doamna Tătaru, nevasta fostului nostru antrenor?
-Știm, cum să nu știm? Au răspuns în cor.
-Atunci, dacă știți, acum știți și asta: că eu i-am făcut, eu i-am sudat crucea de fier. Ieri, înainte de meci, toată ziua am sudat la acea cruce și m-a prins sudura la ochi. Nu știu cum, dar m-a prins de n-am văzut cum trebuie. În ring doar îl zăream pe adversarul meu, de acea nu-l vedeam când își pregătea atacul, când lovea.
-De ce ai boxat, de ce nu l-ai lăsat pe Dumitru Bus să boxeze, că doar era adversarul lui? Îl întreabă Costică Bâzgan.
-Pe Bud l-a bătut acest Olaru, acum două săptămâni, acolo, la el acasă, la Oțelu Roșu. L-am rugat pe antrenorul Orosz să mă lase să joc în locul lui. Voiam să-l bat, să-l răzbun pe Dumitru Bud. Antrenorul mi-a dat voie, dar uite ce mi-a făcut aceea sudură!
Podaru a plecat din nou capul și a pornit spre casă. Mergea încet și singur!
-Asta-i viața sportivilor de performanță! A fost ultimul meci disputat de Alexandru Podaru!

Sursa documentară: ,,Acei feciori minunați, boxerii anilor 1958-1970” ediția 2011 autor Florian Dudea și ariesnews.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *